Ne îngropăm istoria şi identitatea românească sub dărâmăturile indolenţei şi neputinţei. Fosta şcoală a lui Mihail Pavel, unul dintre marii mecenaţi ai românilor, care a mutat şcoala în “tinda bisericii”, zace în paragină. Singura persoană care se implică în salvarea imobilului este Florica Pop, o bătrânică care a trăit tragedia unei familii cu şapte generaţii de preoţi greco-catolici, martirizată de comunism.

Istoria şi identitatea acestei ţări au căpătat aspect de moloz şi miros de cocioabă părăsită. Şi pentru ca tragedia să fie şi mai mare, singura căreia îi pasă de asta e o bătrânică. Florica Pop face parte dintr-o familie cu şapte generaţii de preoţi. Povestea ei pare desprinsă dintr-o dramă. Tatăl său, preot „de modă veche” care avea conştiinţa duhovnicului responsabil pentru viaţa enoriaşilor şi pentru viitorul ţării a trecut prin iadul siberian. Iar preoteasa şi pruncii au trăit ani mulţi cu stigmatul de „duşmani ai poporului”.

Florica Pop a crescut cu borceluţa pregătită, gata, în fiecare noapte să ajungă şi ea în Siberia. Acum nu mai luptă cu teroarea, luptă cu nepăsarea. La fel ca şi atunci, lumea e surdă la strigătele de ajutor ale neamului şi are mâinile legate de neputinţă. Deşi ajunsă la o vârstă înaintată, continuă alături de fiica sa şi de preotul din sat să lupte pentru păstrarea identităţii, limbii şi credinţei româneşti.

Ea a umblat pe drumuri ani buni pentru retrocedarea bunurilor confiscate de comunişti. Printre ele se numără şi fosta şcoală a lui Mihail Pavel din Slatina, unul dintre cei mai onorabili bărbaţi ai acestui Neam.

Mihai Pavel este cel care a reorganizat întregul învăţământ românesc maramureşean pe baze naţionale cu programă, dascăli, manuale româneşti. A fost, pe rând, preot în Apşa de Jos, în dreapta Tisei, apoi însărcinat cu conducerea cancelariei episcopale din Gherla, pentru