Într-o poliloghie

delirantă publicată pe “incomodph.ro”, care ar trebui studiată la seminariile unei facultăţi de profil, Octavian Onea îşi aduce aminte de o mai veche co-medioară, în care a jucat rolul principal.

Uite cum suna

aceasta: „mă amestecasem în Revoluţie, fără voe de la poliţie” (Octavian Onea, “Valea Prahovei”). Cu „voie”, dar fără „voe”, maestre Onea! Chiar aşa, dacă forma corectă a acestui substantiv ar fi „voe”, cum ar trebui scris la forma articulată – „voa”, în loc de „voia”? Oare cum zice Onea „Tatăl nostru”: „Facă-se voa Ta”?!

Asta era gluma,

motivată ortografic. La care Onea s-a prins destul de repede, dacă a avut nevoie de numai doi ani ca să rânjească: „S-o mai fi dat el şi alte „dobitoace, cum lupii, urşii, leii (MGM, una dintre semnăturile sale) şi alte câteva, care cred despre sine că preţuesc ceva” (Grigore Alexandrescu), şi, bineînţeles, sconx, titrând pe o pagină josnicia calificată magna immoralia: „Octavian Onea scrie Tatăl nostru: «Facă-se voa Ta!»”. (L-am somat să-mi arate: unde? Unde am comis eu această blasfemie? În loc să schelălăe ca o potae, a scos un urlet: „nu se poa-te, ai scris pe undeva!”. Logică altPHel. Poate binevoeşte redacţia – minima moralia – să ne arate.) Acum, MGM – în sinea lui un rinocer puternic – ne arată iar mintea de găină. Îndreptăţit s-o etaleze ca dobitoc. Efectiv”.

Acum, ce să-i fac?

Dacă asta e „voa” lui, să mă jignească agramat (corect: „schelălăie ca o potaie”, cu „i”, excelenţă!, şi: „preţuiesc”, „binevoieşte”, tot cu „i”) şi să fabuleze ca un dramaturg nejucat (treaba cu „urletul” este invenţie sută la sută), dacă el chiar aşa crede, că sunt un sconcs (aşa se scrie corect, nu „sconx”; cam aveţi probleme cu ortografia, maestre!) şi un rinocer cu mintea de găină, asta i se trage nu numai de la caracter, ci şi de la simţul umorului, pe care îl posedă în aceeaşi măsu