Libertatea garantată fiecărui cetăţean este călcată în picioare sub pretextul "binelui comun". Ce faci, când faci, cu cine vorbeşti, cum vorbeşti, la ce te uiţi pe internet, ce cauţi, de ce cauţi, totul este înregistrat de cineva care la un moment dat poate folosit totul pentru sau împotriva ta.
Scandalul pe care l-a declanşat Snowden arată ce proporţii uriaşe a luat această urmărire a populaţiei, iar teoriile conspiraţiei par acum o joacă de copil.
Faptul că SUA au început să îşi urmărească propriii cetăţeni, dar nu s-a limitat la asta aratâ cât de avide sunt de putere, cât de mult îşi doresc să controleze şi să ştie tot despre "partenerii" lor strategici.
În momentul în care Snowden a spus că SUA are informaţii despre marile ţări din UE, scandalul a căpătat o proporţie uriaşă. Germania este una din ţările vizate, iar acest lucru a speriat-o teribil.
Au germanii alte motive decât restul europenilor de a reacţiona mai sensibil la acţiunile de spionaj, de ingerinţă a autorităţilor statale ori a serviciilor secrete în sfera vieţii private? Răspunsul nu poate fi decât pozitiv pentru cei care cunosc, fie şi sumar istoria Germaniei, ţara care a cunoscut ambele dictaturi ale secolului al XX-lea, cea brună şi cea roşie, ţara în a cărei memorie colectivă Gestapoul şi Stasi au lăsat traume de nevindecat.
Când în 1983 guvernul din Berlinul de Vest a decis organizarea unui recensământ, oamenii au ieşit cu miile în stradă pentru a protesta, deşi nu li se cerea decât să completeze nişte chestionare relativ simple şi oricum inofensive în raport cu datele lansate de bună voie acum în spaţiul internautic, în reţelele sociale sau în convorbirile telefonice.
Date pe care cu acribie, în pofida dimensiunilor lor astronomice, NSA le-a cules din Germania şi le-a stocat, fără să cruţe mai nimic, aşa cum rezultă d
