În cariera de medic am fost uimit de creativitatea şi ingeniozitatea celor dependenţi de droguri. Este un fenomen pe scară largă. Micii traficanţi şi dependenţii şi-au dat seama că lumea medicală este o fântână de droguri - trebuie doar să găseşti doctorul care să ţi le prescrie. Şi atunci vei avea drogurile dorite pe cale legală, cu reţeta în regulă.
Ţin minte ca ieri un caz din terapie intensivă, pe vremea când eram rezident. Un tânăr cu supradozare accidentală de barbiturice pe fond de ingestie de alcool. În comă, a trebuit intubat. Familia a fost extrem de contrariată. Cum adică băiatul lor să se drogheze? Dar nu se poate aşa ceva! Este un băiat bun, care nici nu prea iese din casă. Iese doar să plimbe câinele. Stă la el în cameră, ascultă muzică, un băiat cuminte. De unde să facă rost de droguri? Bineînţeles că la cererea familiei, care a pus la îndoială inclusiv diagnosticul toxicologic, am început o investigaţie.
Toţi au fost uimiţi că tânărul nostru era de fapt dependent de droguri şi, în mod accidental, s-a supradozat.
Chiar ne-am ambiţionat să găsim sursă de unde a obţinut tânărul drogurile care se dau cu reţetă medicală. Nimeni din rude nu lua aşa ceva, am verificat cu medicul de familie. Am investigat în limita posibilităţilor şi pe prietenii apropiaţi ai pacientului. Niciunul nu a avut un istoric de utilizare de barbiturice. Toţi prietenii intervievaţi au fost la fel de contrariaţi. Toţi au fost uimiţi că tânărul nostru de fapt era dependent de droguri şi, în mod accidental, s-a supradozat.
Aşa îşi obţinea băiatul nostru drogurile. Şi-a declarat câinele epileptic.
Familia a adus poze cu tânărul nostru şi le-a pus în salonul de terapie intensivă ca să creeze o atmosferă cât de cât mai prietenoasă şi ca să ridice spiritele. În fiecare zi la vizită mă opream şi mă uitam la poze. Un băiat frumos, blond, care cel puţin din poze
