12 iulie 2013 23:10
1 vizualizare
A-A+ Ediţia de iunie 2013 a revistei cenaclului „George Topîrceanu” din Sibiu este gata. Aşa cum ne e obiceiul, vom vedea, vorba cântecului, „ce-avem noi aicea”. Păi, pe copertă avem o fetiţă, privind undeva, de pe o prispă. Îmbrăcată în costum românesc, în mod sigur imagine legată de „Ziua iei” ce s-a serbat ceva mai încolo. Bun. Editorialul lui Ioan Gligor Stopiţa, „Un ochi râde, altul plânge” face referire la două elemente: unul este FITS 2013, despre care autorul, din câte văd, l-a comasat cu alt festival, TIFF. Deoarece la festivalul de teatru NU au rulat filme. Despre Sibiul ca „Mecca marilor evenimente spirituale” îmi permit doar să zâmbesc, poate mai potrivit ar fi „mecla” sau „sfecla”, deoarece cam la toate panara... pardon, „evenimentele” acestea, cu iz de cultură cu arome de telemea şi condimente de hencleş, kitsch-ul e în floare, deşi s-ar fi putut să nu fie. Al doilea element este neefricita, din toate punctele de vedere, statuie a lui Gheorghe Lazăr din Piaţa Mare. Pe lângă faptul că e cam urâtă, e amplasată în aşa hal de zici că (virgulă) cărturarul avrigean tocmai a ras 2-3 beri „La Turn”, a plătit consumaţia şi acum pleacă acasă.Îmi permit să cred că Lazărul ăsta e la fel de ne-binevenit în Piaţa Mare a Sibiului, ca vechea denumire de „Dacia Traiană” a fostei librării. Nu ştiu cine o fi spus că Sighiiul se vinde mai bine turistic dacă-l împănezi cu denumiri germane. A greşit. O revenire pe meleagurile „rapsodeşti” o avem de la Dorel Schorr , cu ale sale „Uneori exagerăm”. Aforismele sunt pline de sare şi piper, nu-s lălăite sau să spună nimic (aşa cum mulţi „umorişti” locali scriu, de te umflă plânsul) ci: „Uneori, cea mai bună dovadă de deşteptăciune e să râzi ca prostul”. Sau: „Poţi să pui carul înaintea boilor. Boi se găsesc”. Şi mai sunt... „Răsfăţatul” lui Vasile Rusu este despre un exemplu d
