La 13 iulie se împlinesc 80 de ani de la declanşarea celui mai mare incendiu din istoria activităţii gaziere. Pentru a evoca acest moment „nefericit” în istoria industriei gaziere, dar unic prin dimensiunile sale, vom încerca o trecere în revistă a unor momente care au precedat şi urmat acestui mare incendiu.

Dezvoltarea exploatării zăcământului Copşa Mică

Iniţierea tratativelor între Primăria Sibiu şi Societatea SONAMETAN în anul 1932 sub patronajul Ministerul Industriei şi Comerţului determină societatea SONAMETAN să foreze în cursul anului 1933 noi sonde în domul gazeifer de la Copşa Mică (sondele 4 şi 5) urmând ca acestea să fie destinate exclusiv consumului Sibiului. În urma studiilor de piaţă efectuate de SONAMETAN concluzionându-se necesitatea unei cantităţi mari de gaze pentru alimentarea Sibiului.

Forarea sondei nr. 5 Copşa Mică şi erupţia gazelor naturale

Scopul acestei sonde era să exploreze în adâncime, până la 900 m, domul Copşa Mică, să determine prin carotaj mecanic continuu, complectat prin carotaj electric, succesiunea stratelor şi natura lor, iar prin încercări cu packerul de fund să stabilească conţinutul în gaze şi eventual în ape, al orizonturilor de nisip întâlnite. Odată explorarea terminată, sonda urma să fie transformată în sondă de exploatare. Ea trebuie să exploateze orizontul imediat inferior celui deschis de sonda 4.

Sonda a fost săpată cu garnitură Rotary, forajul începând la 10 martie 1933. La adâncimea de 20,7 m s-a fixat prin cimentare coloana de 508 mm. A doua coloană de 360 mm s-a fixat prin cimentare până la zi, la 109,8 m, deasupra orizontului gazelor superficiale, pentru ca priza cimentului din domul coloanei să se poată face în linişte. Cimentarea s-a executat în bune condiţiuni şi a reuşit pe deplin. S-a continuat forajul în exploatare până la adâncimea de 764,4 m.

În urma analizelor efectuat