Raza mea de lumină: Sfântul Efrem cel Nou
Vă salut cu drag şi admiraţie, vă doresc numai bine! Sunt vreo 12 ani de când citesc această minunată revistă. Parcurg toate articolele, dar rubrica "Spiritualitate" mă fascinează. Recunosc că încep cu "Puterea rugăciunii", pe care adeseori am simţit-o în momente dificile din viaţa mea.
Bineînţeles că nu pot trece peste ajutorul primit de la Maica Domnului, Sfânta Cuvioasă Paraschiva, Sfântul Nectarie, Sfânta Matrona, Sfântul Ioan Rusul şi, în mod deosebit, Sfântul Efrem cel Nou, care este sufletul meu, bucuria de a trăi, a spera şi a merge mai departe, raza de lumină...
Nu voi putea să îi mulţumesc niciodată pentru minunile şi dragostea Sa, pentru milă, ocrotire, pentru blândeţe şi, nu în ultimul rând, pentru răbdarea pe care o are cu mine. A aprins în mine flacăra credinţei şi nu pot descrie în cuvinte ceea ce simt.
Într-o zi, am cumpărat întâmplător Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, la îndemnul unei doamne care zicea că este folositor pentru a nu-ţi pierde serviciul. Eu oricum nu lucram atunci, nici acum nu lucrez, dar m-a atras în special poza de pe copertă. Eram la slujbă, la moaştele Sfântului Nectarie, care se săvârşeşte în fiecare duminică la Biserica Sfântului Andrei din Galaţi. Aveam mari probleme de sănătate, tocmai descoperisem că am diabet cu o glicemie de 300, care îmi afectase dantura. De asemenea, aveam datorii, o rată cu ipotecă, 300 euro pe lună, care depăşeau cu mult singurul salariu, de 700 lei, al soţului. Aveam doi copii la liceu... situaţia era gravă.
Dar cel mai mult mă afecta faptul că fetiţa mea, în vârstă de 16 ani, avea probleme de sănătate de la 2 ani şi nu avea un diagnostic exact. Avea probleme renale, pierdea hematii şi proteine prin urină. Am fost la 3 spitale renumite din ţară şi, de fiecare dată, mi s-a propus biopsia renală, pe care
