Laurențiu Ulici a fost un Ostap Bender al Uniunii Scriitorilor. Mircea Dinescu se retrăsese, în '94, de la conducere, doborît de inflație și de datorii. O liniște neagră, grea și înghețată se lăsase deasupra instituției și, cu toate că Guvernul Roman îi făcuse cadou Casa Vernescu, falimentul bătea la ușă. Ulici a preluat conducerea și toată lumea credea că tot el va închide lumina. Laurențiu era un monstru al jocurilor de noroc. Fie whist, șah, bridge sau poker, cîștiga întotdeauna. Cunosc cazul unui debutant căruia i-a rescris volumul de debut și acela a cîștigat concursul. Exista și un revers al medaliei. Umblau zvonurile ca năucele: că e mason, că are sprijinul ocultei mondiale. Sau că trișa, ca un scamator. Cunoscîndu-l cît de cît, îi pot dezvălui secretul. Calcula zece mutări înainte, era atent la psihologia adversarului și paria la timpul potrivit.

Așa se face că, în foarte scurt timp, a încheiat un contract – fabulos, pentru acea vreme – cu o firmă de cazinouri, a reușit să introducă USR în circuitul european, a intrat într-un partid și în Parlament și a definitivat legea drepturilor de autor. I-am fost adjunct între 1995-1997. Și mi-era drag, așa peltic cum era, pentru că a redat speranța unei bresle întregi. Dar orice naș își are nașul. Nu e suficient să fii brici, trebuie să te și pricepi. În '97 a făcut rost de bani și și-a cumpărat un teren, în Chitila, unde voia să-și clădească vila bătrîneților aurite. Ghinion. Exact pe sub pămîntul lui treceau țevile de gaz, așa că tot ce putea să înființeze era o grădină de zarzavat. Doar asta nu verificase. A trecut-o, cu umor, la pierderi colaterale.

Laurențiu Ulici a fost un Ostap Bender al Uniunii Scriitorilor. Mircea Dinescu se retrăsese, în '94, de la conducere, doborît de inflație și de datorii. O liniște neagră, grea și înghețată se lăsase deasupra instituției și, cu toate că Guvernul R