Dacă nu ar fi vară și dacă nu aș ști că presa face oricând un subiect din Gigi Becali, aș zice că, poate, mai există o scuză și că, din lipsă de subiecte serioase, ni se servesc la ore de audiență maximă tâmpenii pe post de știri de maximă importanță.

Așa cum se întâmplă în România, sunt exploatate cele mai dubioase, penibile și aiuritoare ființe care se trezesc, grație atenției mediatice, vedete. Bineînțeles, ceea ce putem înțelege noi prin a fi vedetă. Și uite că, mai ales, de când a devenit victima sistemului și a trebuit să se ducă puțin pe la închisoare, pentru încălcări evidente ale legii, vedeta s-a urcat în copac, de unde, zilnic, mai emite câte o doleanță.

Dacă, până acum, Becali era doar un bufon, de la condamnarea sa, a devenit un bufon – victimă pe care mulți din neamul ăsta au ajuns să îl căineze și să îi acorde circumstanțe atenuante pentru faptul că a folosit până acum legea pe post de hârtie igienică.

Cu avocați schimbați săptămânal, Becali a început să ne prezinte tot felul de motive și variante pentru a se întoarce din nou la palat.

Și, când credeam că le-am auzit pe toate, se dovedește că resursele lui sunt inepuizabile, beneficiind de un stoc nelimitat de ridicol dus până în pânzele albe.

Ar trebui ca Gigi să fie liber pentru că e familist din ăla convins, are afaceri de condus, mănâncă multă brânză, a aruncat cu bani în stânga și-n dreapta cu titlul de acte caritabile și, peste toate astea, are nevoie și de mobil.

Nu comentez actele lui caritabile, vreau doar să spun că ele ar trebui caracterizate de discreție, iar atunci când cineva le face, nici nu se laudă și nici nu le folosește pentru a fi iertat de legea care trebuie să se aplice tuturor, și binefăcătorului și călăului.

A te folosi de așa ceva nu este numai penibil și rușinos, dar nu demonstrează că le faci absolut dezinteresat. Dimpotrivă.

Nu mi