Cum istoriografia română nu se omoară după istoriile locale iar autorii de istorii sociale sunt mai reținuți, multe orașe ale patriei par niște locuri lipsite de trecut, așezări fără memorie, fără amintiri. Așa și Târgu Mureșul: cam tot ce știe românul mediu despre istoria lui sunt niște plăcuțe bilingve și o încăierare strașnică de prin martie 1990. Bagajul acesta de cunoștințe este completat cel mult de taguri ale istoriei foarte contemporane: „Loți” Bölöni, Raed Arafat și niscaiva lideri politici. Așa că mai marii zilei din oraș se pot zbengui în voie pe maidanul manipulării trecutului local.

Consiliul Județean Mureș a emis la începutul lunii trecute o hotărâre prin care aprobă „iniţierea procedurii de atribuire de denumiri pentru Sala Mare de concerte a Palatului Culturii şi pentru Sala Mare de şedinţe a Palatului Administrativ din Târgu Mureș prin consultare publică”. Ambele clădiri sunt simboluri ale orașului, două bijuterii arhitecturale construite la începutul secolului la inițiativa lui György Bernády (1864-1938), cel mai important primar din istoria localității. Pentru context: la 1900, populația română a orașului nu depășea 10%.

Hotărârea CJ Mureș e cu socotelă: nu spune cum se vor chema cele două săli după consultarea publică. Precizează doar decizia de redenumire a „obiectivelor”. În târg umblă însă vorba că variantele cu șansele cele mai mari sunt: „George Enescu – Bartok Béla” pentru Palatul Culturii și „Bernády György – Emil Dandea” pentru Palatul Administrativ, actualul sediu al Prefecturii Mureș. Om vedea. Mă întreb însă ce i-o apucat de vor să modifice numele celor două săli? O fi de la spleen? Cât de mic să fii ca politician sau grup de politicieni (nota bene: hotărârea a fost susținută și de consilieri județeni ai UDMR) ca să scormonești după astfel de nimicuri? Și ce drac de tact și viziune mai are un politician care încearcă să s