România, izvor de mari iubiri
Yvette Larsson este o suedeză în vârstă de 41 de ani. A crescut în provincia Laponia, din nordul ţării, apoi, la 19 ani, a plecat la Universitatea din Ume?, unde a studiat limbi străine, pedagogie, media şi jurnalism. Înclinaţia către comunicare şi curiozitatea nativă nu-i dădeau însă pace, aşa că, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, "cartierul general" al lui Yvette a fost localizat în Norvegia, Franţa, Anglia şi Danemarca. De trei luni de zile a revenit în Suedia, stabilindu-se în Helsingborg, unde predă suedeza la o şcoală internaţională. Şi totuşi ce legătură are ea cu România? Răspusul e acelaşi pe care îl auzim de la tot mai mulţi occidentali: o legătură de suflet, o admiraţie şi o dragoste pentru această ţară, care pare să se fi născut în stele, şi care a transformat-o într-unul dintre cei mai înfocaţi apărători ai României.
"Aşa dansează românii"
- Suedezii sunt o prezenţă mai rară în România, în comparaţie cu ceilalţi occidentali care ne-au "invadat" ţara în ultimii ani. Compatrioţii tăi erau mai prezenţi aici, înainte de 1989, în calitate de turişti care vizitau staţiunile de la Marea Neagră. Tu cum ai descoperit România?
- Aveam treisprezece ani şi am venit în România, aşa cum spui, la mare, împreună cu părinţii, într-o vacanţă de două săptămâni, la fel ca mulţi alţi scandinavi. Dar pe lângă frumuseţile litoralului de atunci, eu eram pasionată, chiar din anii aceia, ai copilăriei, de limbi străine. Aşa că eram foarte curioasă şi dornică să stau de vorbă cu puşti de vârsta mea din România. Şi, într-o zi, la o terasă, l-am cunoscut pe Mihai, un adolescent isteţ, care vorbea engleza. Am început să discutăm: eu îl chestionam, el îmi răspundea... Era fascinant! Înainte de plecarea mea înapoi, în Suedia, am decis să păstrăm legătura prin scrisori. Şi ne-am ţinut de cuvânt
