Norocul a făcut să-mi petrec la mare weekendul de dinainte de vacanţă (care începe, oficial, astăzi). Neşansa a fost că n-am reuşit decât o Mamaia aglomerată, zgomotoasă, murdară, adică aşa cum o ştim de ani buni. Mai mult, am avut ca termen de comparaţie staţiunea Estoril, pe al cărei nisip fin şi mai ales curat am călcat cu plăcere luna trecută. Diferenţa dintre cele două posibile destinaţii de vacanţă este imensă, ca cea dintre mare (Neagră) şi ocean (Atlantic). În ciuda faptului că în Estoril se află unul dintre cele mai mari cazinouri din lume, unde se joacă frumos cu banii toţi bogătanii, plaja Tamariz, din staţiune, este mai modestă şi decât Vama Veche. Doar şapte rânduri de şezlonguri ocupă prima parte a plajei, restul nisipului auriu fiind lăsat la voia turiştilor deloc pretenţioşi. Şi sunt destui. Pe plajă există puncte de prim-ajutor, toalete, duşuri, cabine pentru schimbat hainele. Şi, şoc!, toate sunt gratuite. Curăţenia este impecabilă, ţinând cont că vorbim despre nişte spaţii frecventate zilnic de sute de turişti. Apă caldă, hârtie igienică, elemente de lux, pentru noi, românii. Mai ales pentru cei obişnuiţi cu plajele de la Marea Neagră.
Ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc, vă ofer, prin comparaţie, câteva indicii despre plaja din Mamaia. Cea pe care se plimbă ţanţoş marele primar Mazăre, ori de câte ori simte o lipsă teribilă de publicitate. În realitate, nici Tamarizul nu se află pe lista destinaţiilor pretenţioase ale primarului din Constanţa.
Deci, la Mamaia, există un cazinou. Punct. Plaja este plină ochi de şezlonguri, unele vechi, dar recondiţionate cu şuruburi de fier, de meşteri pricepuţi. Toaletele publice sunt foarte rare, foarte jegoase şi foarte scumpe. Cu doi lei, poţi face hepatită, dar şi necesităţile fizio-logice pe care ţi le-ai înfrânat când te scăldai în apa mării, şi primeşti, bonus, şi un pătrăţel de hârti
