În prezent, cererea de produse miniere pe plan mondial, în special pe sectorul nonenergetic, este în creștere. Aurul, argintul, platina sau alte minereuri auro-argentifere sunt prețuite în toată lumea, dar nu mulți știu cum ajung aceste metale prețioase să fie folosite în industrie sau chiar transformate în bijuterii

Până acum câteva sute de ani, în lume încă se spăla nisip pentru a găsi aur, după metodele folosite în antichitate – astfel, după ce minereul era scos din subteran, era zdrobit, apoi sfărâmat într-un fel de râşniţe, iar „făina cu aur“ era spălată pe scânduri îmbrăcate în lână sau în jgheaburi. Aceste tehnici au funcţionat până în Evul Mediu, iar în unele cazuri au fost folosite chiar până la naţionalizarea minelor de către regimul comunist. Apariţia prafului de puşcă după cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea a schimbat mineritul aurifer, iar mai târziu industria a cunoscut noi şi noi tehnologii.

Pentru că astăzi aurul se găsește în particule foarte mici în compoziția rocii, companiile miniere folosesc substanțe chimice pentru a-l extrage. Cel mai adesea, el este amestecat cu alte metale şi elemente nemetalice, în combinaţii uneori complexe, sub forma minereurilor aurifere, ceea ce face imposibilă extracția lui prin metodele tradiționale, mai ales că cererea de metale prețioase a crescut de-a lungul timpului, iar producția era insuficientă.

Aşa a început una dintre revoluţiile în domeniul metodelor de extracţie: prin trecerea de la simpla adunare a aurului nativ, prezent în sedimente, prin metode pur mecanice, la separarea lui din minereuri prin metode chimice.

Potrivit specialiștilor, modul de exploatare a aurului s-a schimbat în 1887, când echipa formată din chimiștii scoțieni Robert Forrest și John MacArthur a descoperit că aurul și argintul ar putea fi dizolvate într-o soluție diluată de cianură