Probabil unii sătmăreni s-au obişnuit deja cu ieşirile insolite ale revoluţionarului de mucava Castorică, care neapucând să declanşeze o revoluţie, a trecut la involuţie. Plimbăreţ nevoie mare prin zonele centrale, urmat îndeaproape de “Mihăitză cu capul de olitză”, mare şef de birou parlamentar, în afaceri asociat, de profesie ratat, în timpul liber naturist afumat şi botanist lovit la cap. Cei doi sunt văzuţi adeseori pregătiţi de filmat şi fotografiat, ţintele lor fiind foşti colegi pe care speră să-i prindă cu ceva. În plus, şi-au dezvoltat o pasiune bolnavă de a spiona vieţile intime ale altor persoane. Dar e greu cu tehnica. În cazul lui Castorică, capul e plin de alcoale, iar mâna-i tremură tare, nu iese nici o filmare. Ghinion şi cu fotografiile. Cheliosul a strănutat şi-a umplut de “făină” bietul aparat care s-a stricat, probabil oripilat de gândul că va trebui să-l imortalizeze iar pe hidosul Castor, cu faţa buhăită, guşa atârnată, ceafa lăţită, burta lăsată şi “instalaţia” miniaturizată.

Întâiul Castor al neamului vrea să reformeze din temelii societatea românească după metoda “cine nu dă şpagă trebuie denunţat, anchetat, arestat, condamnat şi chiar executat”. Când i se cer probe după câte o declaraţie belicoasă sau o interpelare interminabilă, el anunţă cu mare patos că în curând va prezenta şi probe, care din păcate se dovedesc sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Castorel n-are mustrări de conştiinţă nici când fabrică falsuri ordinare pentru a-şi acoperi minciunile. În încercarea de a-şi intimida ţintele, Castorul inventează şi le acuză de diverse fapte penale. Îi atacă mârlăneşte pe toţi cei care-i ies în cale şi nu fac plecăciunile regulamentare. Din fericire, sătmărenii îl ocolesc de departe ca pe un ciumat, nu-i mai răspund la telefon şi nu dau crezare minciunilor sfruntate, fanteziilor colorate, din ischemii inspirate.

Ultima gogomănie