1. Codul insolvenţei stabileşte că în cazul în care sunt cinci categorii de creditori planul de reorganizare se consideră acceptat dacă pentru cel puţin trei dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi se acceptă planul, cu condiţia ca pentru minimum una dintre categoriile defavorizate să se accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.
2. În cazul în care în raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvenţă să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului.
3. Un creditor va fi îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei în cazul în care creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile, nu de peste 90 de zile ca în prezent.
4. Un debitor va putea cere intrarea în insolvenţă doar dacă datoriile sale, de altă natură decât cele salariale, se cifrează la minimum 90.000 lei, în timp ce creditorii vor putea cere intrarea în insolvenţă a debitorului pentru o creanţă de 45.000 lei.
5. Toate procedurile, cu exceptia apelului, vor fi de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul cel puţin un an anterior datei sesizării instanţei.
1. Codul insolvenţei stabileşte că în cazul în care sunt cinci categorii de creditori planul de reorganizare se consideră acceptat dacă pentru cel puţin trei dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi se ac
