Două organisme de colectare a drepturilor de autor din muzică, asociate PNL, vor să monopolizeze o piață de aproape 30 de milioane de euro, în dauna competiției, compozitorilor și interpreților, cu ajutorul unor instituții ale statului controlate de liberali.
În caz că nu știați, dacă ai o cârciumă, chiar și-o bombă de cartier, și le dai mușteriilor în boxe Connect-R, Inna și alți îndrăgiți interpreți de șlagăre, trebuie să plătești. E dreptul lui Connect-R, al Innei și al compozitorilor care au asudat cinci minute în fața computerului să fie plătiți pentru că le folosești opera. De asemenea, televiziunile care difuzează piesele, discotecile, barurile, cluburile, toate sunt nevoite să sară cu banu’. Chestia asta a fost reglementată în 1996, prin Legea nr. 8, an în care s-au înființat și primele organisme de gestiune colectivă (OGC) – entitățile care colectează banii de la utilizatori (cum spuneam, televiziuni, discoteci etc.) și-i împart interpreților și compozitorilor, după ce, în mod firesc, își opresc un procentaj de maximum 15%.
King-Tzapu scoate coarnele
Acum, după cum ar zice Turcescu, dacă am lămurit povestea asta, să trecem la chestiune. Primele OGC-uri înființate au fost Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA) pentru drepturile compozitorilor, și Credidam pentru drepturile interpreților. Ele au fost, vreme de ani buni, singurele organisme de colectare de pe o piață care, potrivit unor surse din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), se ridică la 30 de milioane de euro anual.
Dacă v-ați plictisit, mai aveți puțină răbdare, că acum vine partea interesantă, promit! E, între timp, s-au trezit și alții că vor o felie din astea 30 de milioane de euro și, în baza unor legi, precum, să zicem, dreptul la competiție și concurență pe o piață liberă, au înființat, la
