„Cercetat imediat cazul şi cu respect raportez urgent.”

(I. L. Caragiale, Telegrame)

Breaking News (epilog)

Şi, ca tacâmul să fie complet, după ce s-a trezit senator, câştigându-şi mandatul în colegiul I din Dolj (în decembrie 2012), atât de lejer încât cu siguranţă că nici dumneaei nu i-a venit a crede (de altfel, pe atunci circula şi-o vorbă, cum că şi-o mătură dacă ar fi fost pe listele pentru parlament din partea USL, ar fi câştigat fără nicio problemă), Cristiana Anghel a mai făcut o boacănă: ca orice bună gospodină, mutându-se în capitală, trebuia să-şi găsească o locuinţă. Pe măsura noului dumisale statut. Pe care a găsit-o într-un cămin al unei facultăţi (într-o cameră de oaspeţi, să n-o coste prea mult!), în care se instalase şi fiica dumisale, proaspăt angajată a Ministerului Educaţiei. Asta a fost bomboana de pe coliva „carierei politice” a caracalenei, cu alte cuvinte, a începutului sfârşitului ei. Care, de fapt, se încheiase înainte să înceapă…

Atât le-a trebuit hienelor (care până mai deunăzi îi ridicaseră ditirambice osanale) din televiziunile de ştiri şi din presa scrisă, rămase fidele vechii puteri (cu vârfuri de lance B1TV şi Evenimentul Zilei), care, încârdăşite cu altele devenite între timp extrem de „acide” la adresa noii puteri (cu RTV în pole-position), au trecut la un furibund atac la baionetă împotriva „coruptei” doamne. „Inchizitorii” Sorina Matei şi Robert Turcescu s-au dat de ceasul morţii: descoperiseră, în sfârşit, şpilul corupţiei româneşti şi făceau spume la gură pe tema asta. Doamna senator s-a apărat cum a putut şi cum s-a priceput. Oricum, imaginea dumisale de Jeanne d’Arc de Caracal plecată să mântuiască naţia era grav şi ireversibil deteriorată. Moralitatea dumneaei era terfelită total, în ciuda unor declaraţii găunoase, pe care nu le mai credea nimeni şi care n-au dres deloc busuiocul – „(…) am min