Evenimentele care au însoţit examenul de bacalaureat ne readuc în atenţie nivelul corupţiei din societatea românească. De data aceasta, avem exemple tipice de măruntă corupţie, cea denumită „corupţia de ghişeu” sau, din respect pentru ingeniozitatea împricinaţilor din educaţie, „corupţia din sutien”. Analizam un raport al organizaţiei Transparency International, în care sondajul efectuat în 107 ţări demonstra că peste 50% din populaţia acestor state consideră că, în ultimii doi ani, corupţia a crescut îngrijorător. Tot mai puţini cetăţeni cred în eficienţa guvernelor în combaterea corupţiei din economie, administraţie, educaţie, sănătate, fotbal, asistenţă socială etc. Şi, atunci, care e soluţia, într-o ţară ca a noastră, un corp bolnav la care oriunde pui degetul sare puroiul?

Zilele acestea, un cunoscut a fost oprit de un poliţist, deoarece circula în Ploieşti, într-o zi de sâmbătă, pe o stradă cu sens unic valabil numai în weekend. Vinovăţie indiscutabilă, amendă, puncte de penalizare. A fost suficientă plasarea a 100 de lei în certificatul de înmatriculare, pentru ca abaterea să fie imediat uitată. Este un exemplu din categoria celor despre care vorbeam mai sus, dar care mi-a amintit de un comentariu primit de curând pe mail. Ştiu că sunt destui cei cărora le miroase urât, când vine vorba despre Rusia. Am aflat însă că ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte zeci de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România. În schimb, ruşii au un general, Raşid Nurgaliev, ministru al Afacerilor Interne şi şeful Poliţiei; omul este extrem de respectat şi iubit de ruşi, fiind cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră. Probabil şi acest lucru i-a permis să ordone ca toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi, în frunte cu 340 de generali, să treacă prin Comisia Specială de Reatestare Profesională, care i-a verificat şi la ce