Nu pricep de ce i se (mai) spune Andreei Marin „zâna surprizelor”, atât timp cât n-a făcut, n-a zis, n-a scris și n-a gândit niciodată ceva surprinzător. OK, a fost emisiunea aia a ei de acum 10 ani, care repeta, ediție de ediție, aceeași surpriză: Gheorghe își întâlnește vărul din Canada, Gheorghe se preface surprins, Gheorghe plânge, Andreea Marin plânge, mamaia Gica de la Urziceni plânge. Dar asta se întâmpla acum un deceniu. Acum, când Andreea Marin spune ceva, mă plictisesc instantaneu. Dar nu e o plictiseală normală, așa cum simt când mă uit la un film românesc premiat, ci una violentă, ca o pălitură de ghioagă în plexul solar. Partea și mai proastă e că Andreea Marin vrea să pară sofisticată în tot ceea ce zice sau face, iar asta îngroașă ghioaga. Ea nu poate spune „am fost în parcul Știrbei din Buftea și a fost mișto”. Nu, ea spune, pe Facebook, așa: „Pacea de un verde crud și odihnitor, soare blând prin frunzișul îndrăgostit de fiecare adiere, lebede pe lacul limpede și vocile copiilor liberi să hoinărească în mijlocul naturii… o după-amiază balsam pentru minte și suflet în parcul palatului Știrbei de la Buftea”. Apoi, într-un interviu: „Cea mai frumoasă parte a corpului meu este, probabil, inima”. Da, adevărul e că, deși a născut și nu mai e o puștoaică, Andreea Marin n-are ventriculele lăsate și nici valva stafidită. Ba, mai mult, are o inimă bombată, în genul Jennifer Lopez, foarte iubibilă dacă ești atât de lipsit de opțiuni și de imaginație încât să-ți placă Taxi și Jennifer Lopez.

Copy Rădulescu Paste

Andreea Marin mai are un defect: vrea să fie în centrul atenției. Iar când ești atât de plicticos, rezultatul e dezastruos. Cum simte că presa o abandonează, cum face ceva să iasă din nou în evidență. Doar că n-are idei, așa că o copiază pe Mihaela Rădulescu. Pozează Răduleasca goală, se dezbracă și Marin, mănâncă Răduleasca bătaie de la Bă