La 23 ani de democraţie nu suntem încă în stare să vedem cu claritate şi să înţelegem ce se întâmplă cu şcoala şi în jurul nostru. Cei ce pricep ceva încearcă să defăimeze USL şi Guvernul Ponta, uitând că şpaga la BAC şi lanţul slăbiciunilor noastre nu sunt de azi de ieri.
Reformă sau politică?
În plus, Opoziţia a declanşat funeriada cu laude groteşti aduse unei reforme care nu a reformat nimic. Şi iată de ce: procesele didactice, conţinutul materiilor, metodologia şi tehnologia învăţării sunt aceleaşi, manualele aşijderea, singurele contribuţii înnoitoare datorându-se dascălilor merituoşi, tot mai marginalizaţi.
Camerele de supraveghere? Au adus în şcoli atmosfera de penitenciar şi supravegherea securistică fără a îmbunătăţi o câtime procesul de cunoaştere şi învăţare, nici acela de evaluare. Singurul lor „merit” este că „bagă spaima în micuţi” (şi îngraşă conturile clientelei politice). Or aceasta nu are a face cu educaţia, ci cu dresura. De neînţeles este de ce profesioniştii educaţiei nu o spun cu voce tare.
De pedelizare e vorba !
Al doilea merit incontestabil al „reformei” a fost politizarea învăţământului până în măduva oaselor, de la cel superior până la grădiniţă. Nici vorbă de examene (corecte) de competenţă pentru posturi de conducere şi responsabilităţi: foştii au fost reconfirmaţi dacă au devenit portocalii şi au făcut declaraţii de ascultare, iar noii, fără excepţie, aveau carnete de partid sau erau „independenţii”, intelectualii PDL şi ai mai-marilor lor.
Da. „Miza cazului Bolintineanu este uriaşă”, dar dacă trebuiau „destructurate aceste reţele mafiote”, de ce n-a început acţiunea de curăţare dl Funeriu? Directorii şi şefii de azi sunt cu mici excepţii aceiaşi, căci noua putere i-a preluat după acelaşi model: „pleacă ai noştri, vin ai noştri”, directoarea buclucaşă fiind reconfirmată în
