- Social - nr. 135 / 12 Iulie, 2013 Este de amintit, in primul rand, Acordul ,,SazanovDiamandi” din data de 18 septembrie/1 octombrie 1915, prin care Rusia, in schimbul neutralitatii prietenoase a Regatului Romaniei, se angajeaza sa recunoasca Regatului Romaniei dreptul de a-si anexa regiunile monarhiei austro-ungare cu populatie romaneasca. Prin acest acord, se recunoaste pentru prima data, Regatului Romaniei, drepturile acestuia la provinciile cu populatie covarsitor romaneasca, de sub stapanirea austro-ungara, si se afirma, totodata, un principiu de drept. Nu putem sa nu remarcam ca aceasta recunoastere a avut si o deosebit de inalta valoare morala. Acest prim-acord a fost urmat de numeroase contacte si tratative ale Regatului Romaniei cu Puterile Aliate, prin care se urmarea ca angajamentului suprem - intrarea in razboi alaturi de Puterile Aliate - sa i se raspunda, de catre Puterile Aliate, prin garantii politice si militare. Odata definitiv fixate conditiile cooperarii, acestea au fost comunicate in data de 4 noiembrie 1915 ministrilor tarilor care compuneau Antanta. A urmat concretizarea acestora in cele doua intelegeri, materializate prin tratatul politic si prin conventia militara. Tratatul politic, prin care statul roman devenea Putere beligeranta in contra Puterilor Centrale, incheiat in data de 4/17 august 1916, de Ion I.C.Bratianu, ca sef al guvernului roman cu reprezentantii Rusiei (Poklevschi), Frantei (Saint-Aulaire), Angliei (Barklay) si Italiei (Fasciott), garanta integritatea teritoriala a Regatului Romaniei in toata intinderea frontierelor sale la data respectiva si se recunostea statului roman dreptul de a anexa teritoriile Austro-Ungariei, ale caror limite erau trasate prin tratat. Teritoriile respective cuprindeau: Bucovina pana la Prut, Transilvania si Banatul in intregime, iar Crisana pana la o linie care se intindea aproximativ de la va