Aşa ceva nu e posibil într-o ţară membră a Uniunii Europene, care speră la a deveni competitivă pe o piaţă economică tot mai dură şi mai complexă:
un tânăr stilat din România, în vârstă de puţin peste 30 de ani, genul care vorbeşte bine, are aer de lider şi poartă cămaşă în carouri fine, îşi permite, într-un singur an (2012), să provoace insolvenţa a nu mai puţin de 69 de firme din portofoliul său! Un alt tânăr, în vârstă de numai 23 de ani, bagă în insolvenţă "doar" 56 de firme. Podiumul "campionilor insolvenţelor", publicat recent de colegii de la revista "Capital", e încheiat de un afacerist de 38 de ani, cu 39 de firme în insolvenţă, în vreme ce în top mai punctează încă o mână de tineri, cu vârste cuprinse între 28 şi 31 de ani, toţi cu câte 28 de firme intrate în insolvenţă. Vinovaţi de această situaţie care împinge pe marginea prăpastiei o mulţime de firme de bună calitate din România sunt, pe de o parte, legea, care permite multe scăpări, dar şi uşurinţa cu care judecătorii acceptă planurile de redresare a firmelor (peste 70% din insolvenţele acceptate anul trecut în Bucureşti au fost cerute chiar de patronii respectivelor firme). Nu e de mirare atunci că o mulţime de "întreprinzători" deştepţi folosesc umbrela insolvenţei exclusiv pentru a scăpa de datorii sau pentru a da ţepe. Numele lor nu prea contează, pentru că, oricum, nu sunt personaje cunoscute, iar vârsta contează doar pentru a vedea unde duce perfidia celor ce îi manipulează pe aceşti tineri cu ambiţii de businessmeni versaţi. Gândiţi-vă de două ori când aveţi de-a face cu un tinerel spilcuit, care vă propune o mare afacere, pozând în mare corporatist şi informaţi-vă cât se poate de bine asupra firmei pe care o reprezintă. S-ar putea să nu fie decât un ţepar pus pe făcut bani, de pe afacerea dumneavoastră...
Insolvenţa este, categoric, o instituţie-cheie în orice econ
