În fiecare an „Poezia e la Bistriţa“, Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră, îmi reconfirmă una dintre convingerile cele mai puternice. Că lucrurile cu adevărat importante sînt importante tocmai pentru că tu însuţi le atribui valoare în propria viaţă. Cred că aşa se întîmplă şi în cazul poeziei. Ea există într-un spaţiu în care viaţa nu mai este împărţită ierarhic, în care oameni foarte diferiţi se împrietenesc şi comunică nemediat. Bistriţa este în fiecare an un „cîmp“ de intensitate, un loc foarte mic în care se concentrează cantităţi mari de energie. Iar aceasta se întîmplă datorită unor oameni care iubesc foarte mult literatura. Este greu de pus în cuvinte experienţa unică de a asculta lecturile de poezie în Sinagoga de la Bistriţa. Poţi asculta citindu-şi versurile poeţi precum Mircea Cărtărescu, Ion Mureşan sau Ioan Es. Pop, dar şi poeţi aflaţi la prima carte – tipuri de poezie şi expresie în continuă devenire. În nici un alt loc nu simţi mai acut faptul că poezia poate fi o mie de lucruri în acelaşi timp. Am realizat un miniinterviu cu unul dintre organizatorii festivalului, poetul şi prozatorul Dan Coman (C.G.). Împreună cu Marin Mălaicu-Hondrari, Ana Dragu și Domnica Drumea, ești unul dintre organizatorii Festivalului de poezie şi Muzică de Cameră „Poezia e la Bistriţa“, care a ajuns anul acesta la a cincea ediție. Îți mai amintești prima ediție și cu ce gînduri ați plecat la drum împreună cu Gavril Țărmure în 2009? Ce așteptări ați avut atunci? S-au împlinit între timp? Literatura este prietenie. Prietenie şi consecvenţă, iată ce are la bază acest festival. Iar prietenia stă sub semnul cafelei – şi cafeaua se bea, aici, la Bistriţa, în Class. Locul în care, într-o dimineaţă, ne-a venit ideea acestui festival. Nimic mai simplu: zis şi făcut. Lucrurile sînt usoare şi limpezi cînd ai în spate un om ca domnul Gavril Ţărmure, care se ocupă