Jorge Mario Bergoglio, născut în data de 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, într-o familie modestă, tatăl său fiind angajat al Căilor Ferate Argentiniene, iar mama sa, casnică, ambii părinţi fiind emigranţi din Piemont, Italia, din ziua de 13 martie 2013, ora 19 şi zece minute, a devenit cunoscut în lume ca cel de-al 266-lea Papă, sub numele de Francisc, succedându-i Papei Benedict al XVI-lea, care, în ziua de 28 februarie, anul acesta, a renunţat la toate funcţiile sale petriniene. Noul Papă nu doar c-a ales un mod de viaţă aflat sub semnul simplicităţii evanghelice, dar, prin tot ceea ce a decis şi a făcut, a dovedit o deosebită solicitudine pentru cei săraci şi oropsiţi, gestul din largul coastelor insulei Lampedusa fiind grăitor în acest sens. Dar Papa Francisc este decis să facă mult mai mult. Astfel, el este hotărât să pună capăt tuturor neregulilor ce afecteză imaginea Vaticanului. Printr-un “motu proprio” (decret) semnat de Papa Francisc în ziua de 11 iulie, cel mai mic stat din lume începe să devină cel mai progresist, sub aspect moral, abuzurile împotriva minorilor fiind mult mai dur pedepsite pe teritoriul Vaticanului, începând cu 1 septembrie, anul acesta. Decretul este urmarea unui discurs, susţinut în aprilie, prin care Papa Francisc cerea mai multă fermitate pentru a se pune capăt abuzurilor sexuale comise de unii membri ai clerului.
Textul decretului care introduce pentru prima dată în legile Vaticanului recunoaşterea delictului de tortură merge mult mai departe, specificând clar dimensiunea delictului: “ansamblul categoriei de delicte împotriva minorilor sunt: vinderea, prostituarea, înrolarea, violenţele sexuale aplicate împotriva voinţei lor, pedo-pornografia, deţinerea de material pedopornografic şi actele sexuale cu minori”. Toate aceste categorii de delict se aplică prio” (decret) semnat de Papa Francisc în ziua de 11 iulie, cel mai mic s
