Singura fericire a şomerilor este că nu au nici un şef! Şefii sunt de mai multe feluri, unii au un fel de‑a fi, alţii…de n‑ar mai fi! Nemaizicând de populara clasificare englezo-neaoş românească: little boss, big boss şi…scâr‑bos!

Atât marea majoritate a şefilor, cât şi o parte din ceilalţi(!) sunt buni, dacă sunt de faţă şi al dracului, dacă sunt plecaţi. Îmi permit să fac teoria şefului. La câte teorii mi‑a făcut el mie…

În primul rând este foarte expeditiv, altfel nu‑mi explic cum reuşeşte să mă dea aşa de repede afară din birou!

Nici de competenţa sa nu mă îndoiesc, odată ce produsele scoase de mine de la firmă le analizează cu profesionalism şi‑mi spune: ”Da, corespund. Du‑mi‑le acasă şi pune‑le în balcon!” Adeseori lasă de la el, se face că nu vede. Ieri i‑am pus o sticlă de whisky sub birou şi s‑a făcut preocupat de un telefon „urgent”.

Pentru deplasări mai îndepărtate (în celălalt colţ al ţării), are încredere în mine şi mă trimite în delegaţie. Având spirit de sacrificiu, pentru delegaţii şi mai îndepărtate, Paris, Londra, Beijing, se sacrifică el…

După cum aţi citit din titlu, vă gândiţi că mi‑aş fi săpat şeful şi, din această cauză, a fost mutat. Nu vă pripiţi. Acum trei zile, şeful a primit o nouă locuinţă şi m‑a rugat pe mine să mă ocup de cărat mobila, aranjat apartamentul etc.

Aşa că, datorită mie, şeful a fost mutat. Mutat în noua locuinţă. Acum are şi o nouă secretară. Să le stăpânească sănătos!

Îi mulţumesc şi pentru cele trei zile libere, pe care mi le‑a acordat, pentru că i‑am cărat calabalâcul, timp în care mi‑am permis o excursie aici, în Paris, de unde îi transmit salutări îndelungate, că nu mai există întoarcere…

Şefule, rămâi cu bine, dacă nu te‑ai obişnuit cu răul!

Bartolomeu PRAPORĂ, Paris, 2013

Pentru conformitate,

Ananie GAGNIUC

Singura fericire a şomerilor este că nu au ni