Cele mai frumoase reportaje apărute în "Formula AS" vor fi, periodic, republicate în revistă. Le reluăm pentru cititorii care nu ne cunosc de la începuturi şi pentru a dovedi că atunci când e scris cu profesionalism şi talent, reportajul e regele presei

În orăşelul unde trăieşte, Candrea Bozga Simion e cunoscut drept un "om de leac". Mulţi bolnavi s-au tămăduit cu ierburile sale, cu plantele sale, cu cris­talele sale "de Japonia", dar mai cu seamă s-au tămăduit cu fabuloasele lui poveşti de viaţă, bune de pus la rănile sufletului. Dacă în­tâm­­plările din viaţa cuiva s-ar pu­tea vinde pe bani, cu siguranţă Can­­drea Bozga Si­mion ar fi multi­miliardar. Cât despre cea­iu­rile sale, alt­minteri cea­iuri obişnuite din plan­te obiş­nuite, ele au făcut în­con­jurul lumii, fiind coman­date de foar­te mulţi străini, dar pen­tru aces­te adevărate eli­­xiruri el n-a cerut niciodată vreun ban, refu­zând totodată cu în­căpăţâ­nare să le dea ace­lora care "nu me­rită", oa­me­ni­lor ale căror vicii depă­şesc stră­dania şi smerenia lui de cu­le­gător. Lo­calnicii l-au vă­zut adesea urcând în munţi, ur­mat de doi copii, prin ier­bu­rile înalte ale dea­lurilor fre­mă­tând de mi­resme, au în­cercat să culeagă şi ei din ace­leaşi locuri şi, totuşi, nimeni n-a priceput de ce, până la urmă, cea­iu­rile bătrânului au fost întot­dea­una mai bune şi mai de folos. O fi având el şi alte locuri, mai înde­păr­tate? O fi posedând o reţetă mira­cu­loasă de amestecuri pe care o ţine în taină? Au fost chiar me­dici cu renume care le-au cerut pentru a le ana­liza în labo­ra­tor, ne­înţelegând nici ei "ce minu­ne" se poa­te ascunde în această simplă ames­te­cătură de buruieni. Şi toţi s-au gândit că poate, cine ştie, con­tează şi omul, omul care le adună, felul în care scoate el florile din pă­mân­tul jilav sau din ramurile moi ale pomilor sălbatici, felul în care se apropie de neîm­blân