Cel mai învățat domn al Țărilor Române, Dimitrie Cantemir, a avut un tată analfabet. Cînd venea vorba de iscălitură, Constantin Cantemir abia dacă putea să-și apese degetul mare pe scrisori, dar era de o vitejie năprasnică. Practic, nea Costică și-a petrecut tinerețile în războaie, trădîndu-i cu eroism cînd pe turci, cînd pe polonezi, cînd pe ruși, cînd pe austrieci. Abia la bătrînețe, după ce mîna începuse să-i tremure și nu mai putea decapita, din goana calului, trei spahii aliniați, s-a nimerit să ajungă domn. Era anul 1685, iar nea Costică împlinise 73 de ani. Practic, era vorba despre un miracol biologic, moșul reușind să se strecoare miraculos nu numai printre zece mii de săbii și halebarde, ci și printr-un miliard de germeni patogeni. Să ajungi la vîrsta aia fără antibiotice era ca și cum ai fi înviat din morți o dată la două ceasuri. Nea Costică nu mai avea, deci, de ce să se teamă, iar îndeletnicirile lui de căpătîi erau harțagul, trădarea, capcanele, ciocnirile armate, băutura, zaiafetul și omorîrea boierilor.

În plan cultural, înainte să-l omoare pe Miron Costin, Cantemir Vodă a apucat să-i dea la învățătură pe cei doi feciori ai săi, Antioh și Dimitrie. Beizadelele au fost luate de turci zălog la Constantinopole, unde, tot așteptînd să li se taie capul, au făcut studii strălucite. Între timp, nea Costică n-a stat degeaba și, așa cum am mai zis, a scurtat Letopisețul ȚăriiMoldovei, cu tot cu autor. Uciderea lui Miron Costin e o consecință medievală a ideii că, la acea vreme, cronica era considerată o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale. În rest, pînă să moară de bătrînețe – dacă e să nu punem la socoteală otrava și înțepătura de pumnal –, Cantemir Vodă s-a ocupat cu ospețele, cu băutura, cu trînta boierească, cu fugăritul tătarilor și cu vînătoarea. Cînd a închis ochii avea 80 de ani și sentimentul că nu-i mai rămăsese nimic de făcut