Ascultasem de mai multe ori povestea acestei prietenii. Chiar şi atunci când se depăna pe foaia de hârtie, ea era dublată sonor de muzicalitatea intonaţiei, de timbrul inconfundabil al părintelui arhim. Timotei Aioanei, cel care o descoperise şi ne-o dăruise în sensibile pagini de carte.

Trecuseră de atunci câţiva ani şi, după legea poveştilor frumoase, ea înflorise şi se îmbogăţise. Întâi, proiectase siluetele protagoniştilor, pe care nu-i întâlnisem niciodată, pe fundalul lumilor cărora îi asociam. A mitropolitului Antonie Plămădeală - pe cel al Basarabiei, în orizontul cel mai depărtat, apoi al prigoanei pe care o îndurase cu nobleţe, ca şi alţi purtători luminaţi ai veşmântului său, pentru ca să se fixeze în cele din urmă pe imaginea unei biblioteci de la pământ la cer. A preotului Petru Ciobanu şi a prezbiterei Angela Ciobanu – pe zarea Slatinei, străjuită de Munţii Stânişoarei şi de vestita ctitorie a voievodului Alexandru Lăpuşneanu. După aceea, mă purtase în acea cetate a ortodoxiei care este Complexul monahal de la Sâmbăta de Sus, acolo unde mitropolitul Antonie îşi doarme somnul de veci, fiind totodată o prezenţă emoţionant de puternică în tot ce a atins şi a privit. Apoi îmi pusese în mâini, caldă ca o pâine ieşită din cuptorul tipografiei, noua carte a arhim. Timotei Aioanei ,,Mitropolitul Antonie Plămădeală şi amintirea unei prietenii: scrisori inedite” (vol.I), Editura Andreiana, Sibiu, 2013. O carte deosebită, în şiragul celor pe care le-a semnat ca autor sau îngrijitor de ediţie, prin masivitatea studiului care precede corespondenţa, şi, crede Prea Cuvioşia sa, singulară prin conţinut.

Acum - un ,,acum” subiectiv, readus din memoria altei zile a verii, de la începutul ei -, când călătoream împreună cu preotul Constantin Ciupu, parohul Bisericii ,,Sf. Simion” (Turnul Roşu) din Suceava, şi cu istoricul literar Nicolae Cârlan, seminţele