Vineri, dupa aflarea sentintei care-l condamna la cinci ani cu executare, domnul Relu Fenechiu a facut presei o declartie naucitoare: "Ma voi lupta in continuare. Stiindu-ma nevinovat, nu am tratat procesul cu seriozitate, insa din acest moment il voi trata".
Adica, oameni buni, stiindu-ma curat ca lacrima, nici nu m-am sinchisit de magistratii care aveau impresia ca descoperisera niste matrapazlacuri, asa ca am facut bascalie de ei. Acum, insa, cand am vazut sentinta, mi-am dat seama ca nu-i gluma si ca urmare voi schimba imediat calimera. Voi trata procesul cu seriozitate, sa cada toti pe spate, vazand cine sunt eu.
Omul care nu se teme de puscarie
E usor sa-ti pui intrebarea: cine din noi ceilalti, care nu suntem nici ministri, nici parlamentari, dar nici atat de dusi cu pluta incat sa ne lipseasca discernamntul, n-am trata cu seriozitate maxima o daravera in valoare de 15 ani la zdup - caci atat cerusera atunci anchetatorii?
Domnul ministru stia cam ce soarta i se pregateste, stia ca pentru el si-a pus obrazul liderul partidului, stia ca e in joc reputatia intregului Guvern, ba chiar reputatia tarii, intrucat cazul lui ajusese la urechile Europei, si in loc sa trateze procesul cu seriozitate, l-a tratat cu sictir.
Cine aude asta zice ca Relu Fenechiu face misto nu numai de Justitie, dar si de avocatii care il apara si carora nici prin minte nu le trece ca au fost angajati pentru un proces care nu prezenta seriozitate.
Dar problema mai are si alt aspect. Cititi cu atentia fraza: "nu am tratat procesul cu seriozitate, insa din acest moment il voi trata". Cine il va trata, inginerul Fenechiu? Pana acum, procesul l-a tratat avocatul, iar Fenechiu i-a pus la dispozitie faptele, documentele si tot ce mai stie. Are altele pe care le-a tinut ascunse?
Cele doua atuuri, plus altele
@N_P
