În cea mai nouă carte a filosofului Vasile Muscă, „Vârsta rațiunii – Ipostaze filosofice ale iluminismului”, fostul profesor se întreabă retoric, pornind de la definiția dată de Immanuel Kant Iluminismului, „mai gândește omul cu propriul cap?”. Astăzi, în plină epocă a comunicării, când printr-o dezinformare sistematică, alții se străduiesc să gândească în locul nostru, nu devenim simple obiecte manipulate de cultul reclamei?

Povestea acestei întrebări începe în urmă cu mai bine de două secole, când într-un ziar german preotul berlinez Johann Friedrich Zollner lansa întrebarea „ce este iluminarea”. Un an mai târziu, în 1784, întrebarea primește două răspunsuri, unul din partea unui om de afaceri evreu, Moses Mendelssohn, și altul din partea celui mai mare filosof al epocii luminilor Immanuel Kant, sub forma unui eseu. Conform celui din urmă:

Așa cum și Vasile Muscă precizează în cartea sa, problema ține aici de ce ar mai fi actual într-un răspuns dat de peste două sute de ani, la o întrebare formulată tot atunci. Ei bine, deși timpurile se schimbă ele par a păstra în ele anumite esențe, anii ce trec reușind doar să creeze forme noi și elemente de legătură între aceste esențe.

Scriitorii care sunt citiți și astăzi chiar dacă au trăit și lucrat în antichitate au surprins o parte a acestor esențe la fel ca și clasicii.

Nu stilul și scriitura face ca o operă să fie mare ci substanțialitatea ei. Iar substanțialitatea ei este dată de obicei de subiectele și temele tratate de filosofie. Acestea ar fi însă imposibile dacă nu ar avea un corespondent în realitate. Cum explica la unul dintre cursurile de Logică generală, profesorul Alexandru Viorel Mureșan:

Felul în care mintea noastră funcționează nu este diferit de modul în care funcționează lumea și universul din jurul nostru. Tocmai acesta este marele dar al filosofiei, faptul că surprinde aceste as