Devine de-a dreptul plicticos, pentru cititor, să afle în paginile gazetei articole pe aceeași temă – în cazul nostru, a asasinării lui Eminescu – dar felurite trăsnăi continuă, bizar, să apară, bulgărele se rostogolește la vale și trebuie încercat să-l oprim cumva. O revistă clujeană considerată serioasă, „Tribuna”, datată (în avans?) 15 iulie 2013, acordă două pagini unui întins articol care… nu spune nimic, semnat de Ion Spânu și intitulat „Însemnarea lui Maiorescu din 28 iunie 1883”. Susținător al tezei „Cazul Eminescu are toate elementele unui complot prin care s-a pus la cale o crimă oribilă”, Spânu a mai făcut obiectul intervenției noastre în paginile Monitorului; și atunci, și acum am avut și avem de a face cu o încăpățânată și absurdă negare a alienării poetului. Toată lumea minte, toată lumea-i oarbă, doar Spânu veghează la instaurarea dreptății și adevărului!

Trista nebunie a lui Eminescu (vezi și antecedentele familiale) a fost repetat constatată, de-a lungul a șase ani, de medici din Viena, Halle, ai spitalelor „Spiridon”, „Mărcuța”, de două ori la Șuțu ș.m.a., iar istoria literară consemnează sumedenie de regretabile întâmplări ce dovedesc limpede avarierea stării mentale a „Luceafărului”. Atâția medici, români și străini, vreme de șase ani, au furnizat diagnosticări false… e de crezut așa ceva? Și cum totul trebuia să aibă un început, primele semne le-a identificat Slavici, care-l ruga pe Maiorescu „să-l observe bine pe Eminescu, căci mi se pare greu bolnav”. Ba nu, afirmă Spânu, Slavici minte, „falsificând realitatea”! Atât și nimic mai mult, nici o urmă de argumentare! Nu-l credeți pe Slavici, credeți-l pe Spânu! Care poate fi prins lesne cu ocaua mică în chiar postata articolului din „Tribuna”, când scrie că, sosiți la fața locului (casa Slavici, unde se declanșase una dintre primele crize), „doi prieteni ai poetului, Siderescu și Ocășanu,