Dacă’s vreo 2-3 buni într-o trupă şi încep să nu mai încapă în „pielea” acesteia, să te ţii, părule, să nu te rupi, când grupul plesneşte; păi, apar, mai ceva decât „ciompercile” după ploaie, aşchii care mai de care mai viguroase şi mai bârzoiete din firavul trunchi-mamă. Aşa este şi cazul holdingului-sextet Paul Butterfield Blues Band (PBBB), care a generat secvenţa de tip Fibonacci ce încerc s-o descriu în spaţiul la dispoziţie, fără lălăială că, deh, m-a apucat vrednicia la spartu’ târgului. Cât am avut un sezon în faţă, n-am ştiut cum să diluez, acum, scârţ pe doi!, am devenit analitic.

Primul care a plecat din PBBB a fost Mike Bloomfield, pentru a forma Electric Flag, trupă înfiinţată numai din prea marea rigurozitate cerută de Paul Butterfield ca fiind membru al PBBB-ului (prea multe concerte, respectarea a ceea ce înseamnă „agendă” ş.a.m.d.), ajungând, culmea ironiei, să cânte alături de PBBB la pomenitul concert din 1967, la Monterey, festival ce va prefigura Woodstock-ul. După Electric Flag, grup ce nu va dura mult din cauza disensiunilor interne, dar mai ales din cauza consumului excesiv de heroină, Mike participă la un concert-cult apărut pe vinil, “Super Session”, alături de Al Kooper şi Stephen Stills, apoi va înregistra mai multe albume solo. Va fi alături de Janis Joplin, ajutând-o la infiinţarea trupei Kozmic Blues Band, şi co-autor al piesei “Work Me, Lord” de pe LP-ul cu acelaşi nume, Kozmic Blues. În 1981, va fi găsit mort în maşină, în San Francisco, în urma unei supradoze de heroină.

Elvin Bishop, cel ce a fost trecut, într-un fel, de Mike Bloomfield la chitară ritmică în PBBB, înfiinţează în 1968 Elvin Bishop Group, dar, printre altele, va cânta alături de Mike Bloomfiel şi Al Kooper pe un alt album-cult al acelor ani (The Live Adventuers of Mike Bloomfield and Al Kooper). Ulterior, va fi pe scenă ca grup-suport pentru Allman Brot