“Legătura de chei. O mărturie diplomatică”, un volum apărut în luna mai, la Editura Curtea Veche, din Bucureşti, include convorbirile între un diplomat, politician, intelectual public cu opţiuni politice ferm de dreapta, posesor de rubrică în presa culturală, autor de cărţi, de formaţie integral-occidentală “şi sub raportul surselor, şi al valorilor asimilate”, Teodor Baconschi, şi un specialiast în politică externă, jurnalist şi cadru universitar, Armand Goşu.

În condiţiile în care opinia publică din România este, de la zi la zi, tot mai deconectată informaţional de fluxul evoluţiilor externe, o astfel de mărturie diplomatică este mai mult decât binevenită. Necesară aş spune. Pentru că oferă nu doar o perspectivă asupra unei perioade determinate a diplomaţiei româneşti, ci ajută cititorul să înţeleagă modul în care România se poziţionează pe “tabla de şah” în raport cu marii actori politici ai lumii, în raport cu actualele reaşezări geopolitice, în raport cu derapajele recente din politica românească – mai cu seamă că ele au venit pe fondul turbulenţelor financiare din UE şi al “progresivei mutări spre Asia a focusului geopolitic american”.

Teodor Baconschi este omul care a ţinut în mână legătura de chei. Pentru o perioadă relativ scurtă, e adevărat, dar extrem frâmântată atât în context internaţional, cât şi intern, o perioadă în care criza financiară era deja pe deplin resimţită: “(…) am condus Externele într-o perioadă complicată atât internaţional, cât şi intern, unde establishment-ul de tranziţie a intrat în colaps de reprezentare şi, parţial, de legitimitate.” Au fost 25 de luni prolific la cârma diplomaţiei româneşti, concretizate în 88 de vizite în străinătate şi întâlniri cu demnitari străini, 109 vizite în România ale unor omologi de-ai săi şi a altor demnitari de rang înalt, 74 de primiri şi acţiuni protocolare cu ambasadorii acred