Ura, Fenechiu a luat bataie. Unul dintre cei mai importanti ministrii ai Cabinetului Ponta a fost condamnat la cinci ani de inchisoare. Cu executare. A fost pusa cruce, din nou, unei cariere. Justitia romana a triumfat. E libera si neatarnata. Si urmeaza sa-si primeasca plocon o nota buna la MCV. La Mecanismul de Control si Verificare. Cam asta am auzit ieri pe multe voci. Vocile lui Basescu.
Unora dintre noi le place autoflagelarea. Cu ochii injectati de ura, aratand cu degetul in tabara adversarilor politici, acestia uita ca, la urma urmelor, ministrul condamnat a apartinut unui Guvern al Romaniei. Si ca el urmeaza unui lung sir de demnitari ai acestui stat care au infundat puscaria. Fara ca, prin aceasta, Bucurestiul sa fi primit vreo nota mai buna la purtare. Dimpotriva.
Sa nu ne ascundem dupa degete. Arhiva electronica ii sta la dispozitie oricui doreste sa constate ca au trecut ani buni de cand eu – si nu am pretentia sa fi fost singurul – am prevenit societatea ca, prin anumite miscari petrecute in justitie, batalia politica urmeaza sa fie transferata in zona penala. Si asa s-a intamplat. Chiar din momnetul in care, la capatul unor permutari, Traian Basescu a reusit sa-si consolideze o majoritate politica in Sectia Penala a Inaltei Curti. Acolo unde, mai devreme sau mai tarziu, ajung toate dosarele. Cele corecte si cele incorecte. Cele ale prietenilor si cele ale adversarilor. Si chiar dosarele lui Basescu insusi. Este adevarat, tot acolo ajung si dosarele penale ale unor concetateni, pur si simplu, certati cu legea si neregimentati intr-o tabara anume.
Pe mine, ceea ce ma preocupa este bucuria masochista a unora. Ei ne comunica, in mod rituos, faptul ca justitia a facut dreptate. Ignorand cel putin trei aspecte. Primul este ca, in cazul lui Relu Fenechiu, actul de justitie nu a fost incheiat. Omul mai are dreptul la o judecata. Iar pana at
