Se va acorda în curând Premiul „Augustin Frăţilă” pentru cel mai bun roman apărut în 2012. Premiul, instituit de fundaţia „Casa de Cultură” (de pe lângă Grupul Editorial All), constă în 10 000 de euro şi se află la a doua ediţie. Anul trecut el a fost câştigat de Lucian Dan Teodorovici, cu romanul „Matei Brunul”. Tot atunci, postul de radio Europa FM i-a acordat un premiu de popularitate, în valoare de 2 000 de euro, Mirelei Stănciulescu, autoarea romanului „Emoţia”.

Cum se întâmplă de obicei la noi, această generoasă iniţiativă a Grupului Editorial All, menită să-i stimuleze pe scriitori şi să relanseze interesul publicului pentru romanul românesc, a fost primită cu rea-credinţă de diverşi comentatori. Unii critici literari, nemulţumiţi că nu fac parte din juriu, că n-au un control asupra atribuirii unui premiu literar atât de important, au pus la îndoială competenţa celor care acordă premiul. Iar unii romancieri lipsiţi de talent, conştienţi de faptul că n-au nicio şansă să învingă într-o asemenea competiţie, au scris negru pe alb că premiul este prea... mare pentru România, că ar trebui împărţit mai multor autori (ca un ajutor social!).

Ce ruşine! În loc să ne bucurăm că se întreprinde ceva în folosul literaturii române, ne uităm negri de invidie la cei care au făcut posibilă acordarea premiului şi îi blamăm.

Obiecţiile aduse sunt aberante şi ilustrează ridicolul la care îi poate duce pe unii autori gelozia literară.

Juriul este format din cei mai buni critici literari ai momentului: Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache şi... eu (care mai sunt şi preşedintele juriului!). Din întreaga producţie de romane a anului anterior, acest juriu nominalizează, cu maximă obiectivitate, după dezbateri de mai multe săptămâni, cele mai bune cinci romane. Intră în joc, apoi, un grup de douăzeci-treizeci de bloggeri, care reprezintă publicul