Structura de bază a echipei în atac

Este poziționarea tuturor jucătorilor echipei din terenul de joc în funcție de un sistem determinat.

Considerații

1- Manifestarea echilibrului în linia unde se găsește mingea;

2- Manifestarea echilibrului între linii;

3- Manifestarea unei linii de păsa sau de "băgare în ceată" a adversarului (altă traducere mai aproape de termenul catalan n-am găsit ) din partea jucătorilor care se găsesc în orientarea jocului;

Explicație: conceptul acesta de "băgare în ceată" pleacă de la principiul că un apărător trebuie să aibă mereu în raza sa vizuală atât balonul cât și jucătorul pe care îl marchează (nu el deține mingea!). În situația respectivă jucătorul marcat trebuie să execute mișcări care să facă cât mai grea păstrarea contactului vizual din partea apărătorului asupra sa și al mingii în același timp (ex: demarcări prin spatele fundașului, fente cu schimbări de direcție, încrucișări cu colegii...);

4- Poziționarea în diagonală față de coechipierii din linia mai avansată și/sau cea mai retrasă;

5- Așezarea jucătorilor, în faza de inițiere și de progresie, trebuie să manifeste apariția de "triunghiuri / romburi" în relația cu posesorul mingii;

6- Realizarea deplasărilor în diagonală, proprii zonei de finalizare.

Jocul în zona de finalizare

Este manifestarea pozițiilor și deplasărilor jucătorilor care participă în sub-faza de finalizare, când mingea intră în zonă de finalizare (cam trasă de păr definiția asta:), dar așa am primit-o, așa o dau mai departe ).

Caracteristici:

Situația de joc este caracterizată prin absența spațiilor și prin superioritatea numerică a adversarului, obiectivul fiind asaltul porții, care prezintă dimensiuni reduse