La un an dupa ce spargerea majoritatii formate in jurul PDL si dupa doar sase luni de la castigarea alegerilor detasat, Uniunea Social Liberala se afla in cel mai critic punct al existentei sale.
Condamnarea lui Relu Fenechiu, insistenta cu care ambii lideri USL au ales sa il pastreze in Guvern pana in momentul anuntarii sentintei - cel mai probabil ca o forma de testare si presiune asupra Justitiei - pot fi considerate un punct de cotitura in istoria Uniunii si o buna ocazie de a reflecta asupra drumului pe care urmeaza sa pasim.
Falimentul celor mai tari promisiuni din campanie - "dreptate pana la capat" - si scufundarea lenta dar sigura a celor mai importante proiecte - revizuirea Constitutiei si regionalizarea - reprezinta un bilant aproape catastrofal al unei majoritati in care extrem de multi romani isi pusesera sperantele.
Pactul de coabitare cu Traian Basescu, "impartirea" Parchetelor cu ocazia numirii procurorilor sefi si preluarea unei bune parti a politicilor guvernelor Boc si MRU - privatizari, concedieri si liberalizari de preturi - toate aceste practici parca mostenite din ADN-ul fostelor guvernari ii pun pe liderii USL intr-o situatie extrem de neconfortabila.
In lumina acestor negandite si neimaginate fapte, este o buna intrebare - pe care liderii USL ar trebui sa inceapa sa si-o puna: cat le-a mai ramas din scorul urias pe care l-au obtinut pe 9 decembrie?
Procentele uriase castigate de Uniunea Social Liberala ar fi trebuit sa fie o lectie pentru PDL si Traian Basescu, dar in aceeasi masura o obligatie si un avertisment in alb dat si celor abia inscaunati la putere.
Ne convingem astazi ca toate sperantele celor care s-au prezentat la vot nu au fost nimic altceva decat un cec in alb pentru noii puternici ai momentului de a-si da frau liber foametei si acelorasi jocuri pe care le-a
