Ca un făcut, taman în a treia duminică după Rusalii, când pe alocuri în Bistriţa (dar nu numai!) se povesteşte sau se cântă despre grijile vieţii – se poate întâmpla să înţelegi brusc că la 10.000 de metri nu se vede cine locuieşte pe câmp şi cine într-o vilă, cât costă o rochie de firmă sau cât de mult plouă într-o intersecţie.

Culmea culmilor...! De la zece mii de metri nu se vede cine locuieşte pe câmp, cine locuieşte în vilă, cine are caviar sau cartofi copţi pe masă, cine ştie să citească printre rânduri, cine se enervează inutil şi întârzie de fiecare dată la marile întâlniri ale destinului, cine interpretează greşit cuvinte şi gesturi fatale, cine scrie primul sau cine fură statul cu asigurări mascate...!

De la 10.000 de metri pur şi simplu nu se vede cine ia 2 sau 3 la Bac, cine e deştept, cine e inspirat, câţi oameni mor zdrobiţi de maşini, câţi muşcaţi de viperă în junglă, câţi fulgeraţi de lumină, nu se vede nici măcar cum reuşesc unii să câştige mereu, să danseze pe străzi sau să-şi urmeze pur şi simplu obsedant visele.

Nu e cazul să ne imaginăm oare cum vede Dumenzeu de la 10.000 de metri în sus...

Ar fi probabil de-a dreptul revoltător pentru simţurile noastre omeneşti...