Ziua de 14 iulie are o semnificaţie deosebită pentru francezi, după ce în 1789 populaţia Parisului a luat cu asalt vechea fortăreaţă a Bastiliei, devenită închisoare regală şi considerată un simbol al absolutismului.
Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a devenit Ziua Franţei sau “Sărbătoarea Federaţiei”, aşa cum a fost atunci numită. Ea a fost sărbătorită pentru prima dată pe 14 iulie 1790, cînd Franţa a devenit, pentru scurtă vreme, monarhie constituţională. Acesta a reprezentat singurul moment dintr-o perioadă de 90 de ani în care căderea Bastiliei a fost amintită public.
Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie nu a fost luată în seamă. A devenit cu adevărat sărbătoare naţionala abia în 1880, sub a Treia Republică. La acea vreme, această sărbătoare trebuia sa construiască o nouă imagine naţională, în jurul simbolului republican. Pe 21 mai 1880, Benjamin Raspail a propus un proiect de lege în urma căruia Republica Franceză urma să adopte ca sărbătoare naţională ziua de 14 iulie. Legea, semnată de către 64 de deputaţi, a fost votată în unanimitate de Adunarea Naţională pe 8 iunie şi de Senat pe 29 iunie, fiind promulgată pe 6 iulie 1880.
Ziua de 14 iulie are o semnificaţie deosebită pentru francezi, după ce în 1789 populaţia Parisului a luat cu asalt vechea fortăreaţă a Bastiliei, devenită închisoare regală şi considerată un simbol al absolutismului.
Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a devenit Ziua Franţei sau “Sărbătoarea Federaţiei”, aşa cum a fost atunci numită. Ea a fost sărbătorită pentru prima dată pe 14 iulie 1790, cînd Franţa a devenit, pentru scurtă vreme, monarhie constituţională. Acesta a reprezentat singurul moment dintr-o perioadă de 90 de ani în care căderea Bastiliei a fost amintită public.
Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie nu a fost luată în seamă. A devenit cu adevărat sărbătoare naţionala abia în 1