După baraje suprarealiste și drame bokiliene, să revenim la fotbalul care contează.

Da, e vorba de un tur preliminar foarte îndepărtat de numele mari ale competiției. Și da, Europa League nu este Champions League, oricît ne-ar conveni, uneori, să ne îndulcim prezentul. Dar prestația Astrei, 1-0 și 2-0 cu Domzale, merită mai multă atenție și prețuire. Poate și tocmai pentru că timpul pe care îl dedicăm fotbalului ne e acoperit în ultima vreme cu arii sălbatice, doar vecine cu sportul, agasante și sterpe.

Întîi de toate, Astra de Giurgiu s-a comportat european. Am văzut în cele două partide un joc reconfortant, stăpînire de sine și maturitate. Fără experiență în cupele europene, giurgiuvenii au arătat în teren că respectă competiția și chiar ținuta Arenei Naționale, aproape goală la retur. Astra nu este echipa unui jucător și nu se află în postura ușor ridicolă în care alunecă Petrolul, aproape dependentă de un atacant talentat. De un singur fotbalist, pînă la urmă.

Nu m-aș hazarda să spun că e o echipă africană, nici măcar în glumă. Astra de azi e construită pe un tipar diferit de cel al CFR-ului și pe o rețetă mult mai eficientă decît aceea folosită la Vaslui. Dacă ne încîntă Fatai ori Seto, nu trebuie să uităm de Lung jr., Enache, Budescu și Mățel. Portarul talentat are de cîștigat în constanță, dar face meciuri mari. Cei doi mijlocași imprevizibili inventează spectaculos și fentează productiv într-un fotbal românesc tot mai obișnuit cu platitudini la construcție și tehnică sterilă. În vreme ce Mățel chiar pare unul din cei mai buni fundași dreapta pe care se poate baza Pițurcă la acest moment.

Domzale n-a fost un pericol, dar nici o simplă etapă. Ci un moment cu dublă însemnătate pentru Isăilă și jucătorii lui. Cu Omonia va fi mai greu, însă Astra a demonstrat că poate deveni un adversar redutabil pentru Steaua în Liga 1 și o reprezen