La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, societăţile de apă-canalizare, gaz, electricitate şi tramvaie au fost trecute în administrarea primăriei, cu denumirea de „regie autonomă”. Iniţiativa s-a dovedit, la vremea respectivă, extrem de reuşită şi a fost adoptată ulterior de mai multe oraşe din ţară, căci aceste întreprinderi aduceau primăriei venituri considerabile, cu care erau acoperite o bună parte din cheltuielile foarte mari necesitate de diverse lucrări publice.

Uzina electrică, prima din Europa care a luminat cu electricitate străzile oraşului, a fost înfiinţată în anul 1884 de societatea engleză „International Electric Company Limited” şi înzestrată cu maşinile care au fost prezentate la expoziţia din Viena în 1883. Ulterior, a deservit şi iluminatul industrial şi casnic, iar în 1893 a fost cumpărată de oraş, capacitatea ei asigurând nevoile tuturor consumatorilor. În 1869 s-a înfiinţat „Societatea de tramvai cu cai din Timişoara” şi a fost pusă în funcţiune prima linie, care circula între actuala Piaţă a Romanilor şi Piaţa Sf. Gheorghe. Curând, a fost dat în folosinţă un al doilea tronson, între Piaţa Sf. Gheorghe şi Gara Mare. Tramvaiele au fost electrificate în 1899, lungimea reţelei ajungând la aproape 11 kilometri. Iniţial, ele au fost proprietatea unei societăţi pe acţiuni, dar în 1903 au fost răscumpărate de municipalitate şi administrate în regie proprie. În perioada interbelică s-au extins liniile de tramvai, a crescut numărul vagoanelor, s-au înfiinţat atelierele de tramvaie unde se efectuau reparaţiile generale ale acestora dar se construiau şi vagoane noi. Au fost înlocuite liniile uzate şi s-au construit altele noi, fiind aplicate ultimele inovaţii tehnice, s-a construit un nou depou de vagoane, cel existent având deja o capacitate insuficientă pentru numărul vagoanelor existente.Pentru examinarea diferitelor