Un senator ţipă de câteva zile cum a avut cunoştinţă de încercarea de a frauda referendumul de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, dar nimeni nu-l bagă în seamă. Valer Marian a făcut un „autodenunţ penal“ adresat DNA prin care explică faptul că, vara trecută, a participat la câteva întâlniri cu ministrul Liviu Dragnea în care acesta i-ar fi cerut să raporteze mai mulţi votanţi decât cei reali.

Deşi subiectul este unul important, doar câteva instituţii media au menţionat zbaterea parlamentarului Valer Marian iar cele mai multe nu l-au luat în seamă date fiind antecedentele senatorului, fost preşedinte al organizaţiei judeţene PSD Satu Mare. Unii cititori se arată intrigaţi de faptul că o asemenea „dezvăluire“ sau „bombă de presă“ nu are parte de justa expunere în mass-media şi pun „discreţia“ pe seama faptului că jurnaliştii sunt aserviţi puterii actuale.

Cazul este simplu. „Autodenunţătorul“ nu este credibil şi, oricâte lucruri ar dezvălui azi acesta, oricât de grave, ele sunt puse sub un semn mare al întrebării de orice jurnalist cu discernământ. Nu poţi să acorzi prezumţia de credibilitate unui parlamentar care, printre altele, i-a adresat nu de mult premierului Victor Ponta câteva întrebări retorice descalificante pentru cel care le-a pus. Nu am de gând să le fac publice aici tocmai pentru că ele ţin de domeniul teoriei conspiraţiei şi fac parte dintr-o retorică a transpiraţiei OTV în care se amestecă detalii intime cu atacuri la persoană.

Sigur că faptele despre referendum denunţate de Valer Marian au câteva date care le fac plauzibile. Doar că jurnalistul nu lucrează cu lucruri care s-ar fi putut întâmpla, ci cu fapte. Iar când cel care le pune pe masă a devenit un clovn negru, chit că el este parlamentar, nu poţi să-i pui microfonul în faţă. Pentru că jurnalismul ţine şi de alegerea celor cărora le dai voce, iar ca ziarist nu eşti doar