Noi, cetățenii RM, mai ales românii, mulți dintre ei zicându-și moldoveni, trăim cu mentalitatea sovietică: mergem o dată la patru ani la alegeri, alegem, dar ne temem, nu ne unim să cerem de la aleși să execute ce au promis, să se țină de cuvânt, adică să fie oameni educați, cu demnitate, nu niște coțcari mincinoși fără scrupule.
În ce privește independența țării noastre, dacă s-ar dori mult, dacă cei de la putere, dar și cei din opoziție și-ar iubi cu adevărat poporul și țara, cei din Transnistria și din Găgăuzia (asmuțiți de Rusia), n-ar îndrăzni să-și ceară independența față de RM. Însă la cârma țării se află oameni străini de acest popor, care nu respectă durerile și aspirațiile acestua: ocupația o numesc eliberare, limba – moldovenească (fiecare la dorință, nu țin cont de știință) și minciuna – istorie. Deportările, represiunile pentru ei sunt prostii, adică trebuie să uităm, așa a fost timpul.
După cum cred comuniștii, socialiștii și ceilalți dușmani ai acestui popor, noi nu avem dreptul la memorie. Uitați-vă, oameni buni, cum rușii își cinstesc eroii, dar noi parcă nu i-am avea…80% din aleșii poporului luptă cu înverșunare pentru a-și rezolva propriile interese pentru avere. Cerem de la parlamentari, care fac declarații în privința situației tensionate cu Transnistria (relațiilor cu Rusia), să nu îngenuncheze, să nu ne umilească, dar să ceară deschis, fără teamă, retragerea trupelor rusești din țara noastră. Ei trebuie să slujească acest popor, nu altcineva… Vedeți, oameni buni, ce fac comuniștii și alții în parlament? Ce avalanșă de dușmani, unul după altul, ies la microfon în parlament să pună numeroase piedici spre intrarea noastră în Uniunea Europeană, murdărind și înjosindu-i pe români, adică pe noi, căci trebuie lor să le-o spunem cât mai des, că suntem rupți cu forța de la pieptul României (și aici care nu vor să înțeleagă acest lucru,