Ideea unui procuror pan-european a declansat o reactie vehementa de respingere in Marea Britanie. Restul Uniunii era ocupat cu planurile de vacanta, fara a mai lua in calcul sictirul de weekend. Nu ne cedam suveranitatea catre Bruxelles, au tipat englezii, ceea ce este si normal: dupa ce ai ajuns al 51-lea stat american, nu mai arunci cu suveranitatea in stanga si-n dreapta.
Pentru ceilalti europeni, cred ca proiectul este un prim pas spre normalitate. Gaselnita cu suveranitatea a mers cat a mers, dar acum mai mult incurca. In Evul Mediu, suveranitatea asta avea un nume, un trup si, pe cap, coroana. Pe 14 iulie 1789, am aflat ca suveran este poporul. Cu cat mai mare si mai tare, cu atat mai suveran. Cel mai suveran pare a fi, in zilele noastre, poporul american. Are armata, ambasadori, o singura capitala federala, un procuror general, un singur sef de stat. Desigur, a fost dureros pentru Delaware, primul stat care a ratificat Constitutia SUA, sa renunte la suveranitate. Dar, uite ca aia 800.000 de locuitori care traiesc astazi pe teritoriul delawarez, egal ca suprafata cu judetul Alba, nu sufera ca fac parte dintr-o uniune cu capitala Washington, in loc sa fie suverani la ei in Denver-gara.
Pana una-alta, Uniunea Europeana n-a reusit decat sa impuna tarilor suverane din componenta folosirea becurilor cu halogen si interzicerea tigarilor mentolate. De aparat, nu se poate apara singura, pentru mari proiecte de investitii, asteapta chinezii.
Intrebarea lui Kissinger, fostul secretar de stat al SUA, e si astazi fara raspuns: Cand vreau sa vorbesc cu Europa, pe cine sun?
P.S. Cat priveste romanii, suveranitatea pe jumatate, din prezent, e mai rea decat pierderea totala a suveranitatii, intr-o viitoare federatie. Pai, intr-o federatie, capitala nu are doar drepturi, ci si obligatii. Ti-o impune Bruxelles-ul un guvernator, ca in 2012, dar il mai si
