Dupa cum remarca specialisti din diferite tari (vezi, de exemplu, Jerôme Monod, Philippe de Castelbajac, "L`aménagement du territoire", PUF, Paris, 2012), politicile de astazi ajung aproape constant la tema amenajarii teritoriului, inainte de orice organizarea administrativ-teritoriala. O reorganizare este socotita acum indispensabila pentru a realiza obiective majore.
Opiniile se misca intre doi poli: un pol pleaca de la considerente de asigurare a eficientei si cresterii economice si pledeaza pentru concentrarea unitatilor administrativ-teritoriale, iar alt pol pleaca de la considerente de asigurare a participarii la decizii a cetatenilor si pledeaza pentru descentralizarea administrativa. Primul pol reprezinta o optica tehnocratica, al doilea pol reprezinta o optica democratica. Exponentii fiecarui pol spun ca asigura si valoarea privilegiata de polul rival, participarea la decizii a cetatenilor, respectiv eficienta administrativa. Intre poli se plaseaza pozitii ce pretind concilierea valorilor amintite. Cat priveste aplicabilitatea celor doua abordari, se spune, pe drept, ca „ideea dupa care concentrarea este necesara dezvoltarii pare de la inceput aplicabila tarilor emergente, mai curand decat lumii deja dezvoltate, daca se iau in considerare inceputul stabilizarii marilor metropole occidentale, din Europa si Statele Unite, exemplul unei tari precum Germania, care s-a adaptat foarte bine la situatia absentei capitalei economice, progresul rapid al teletravaliului" (p. 123), Organizarea administrativ-teritoriala a devenit, astfel, in mare masura, rezultatul unei decizii, mai mult decat al istoriei.
In definitiv, care sunt criteriile unei organizari administrativ-teritoriale? Daca aruncam o privire in literatura problemei, atunci se pot consemna urmatoarele criterii: a) organizarea administrativ-teritoriala trebuie sa fie de asa natura incat sa pe
