“Încă mai cred în adevăr, frumos, bine şi în dispariţia nonvalorilor care ne sufocă”
Fiecare întâlnire cu publicul meu drag este o sărbătoare
A iubit toată viaţa cântecul popular. “Când am păşit în această carieră, totul era atât de fascinant că parcă nu aveam vreme să visez, pentru că totul era pur şi simplu… ca un vis. Dragostea publicului, piesele care au devenit foarte repede şlagăre şi ceea ce se întâmpla pe scenă erau desprinse dintr-o poveste”, îşi amintea unul dintre cei mai iubiţi interpreţi de muzică populară, Tiberiu Ceia. Astăzi împlineşte 73 de ani. La mulţi ani!
“Mirul şi harul cu care am fost uns, la 16 iulie 1940, la miracolul naşterii mele de către Divinitate, m-au însoţit mai mult de jumătate de secol pe scenă. Aceşti ani au dovedit că am avut şi NOROC... Noroc să fi avut doi părinţi minunaţi, o familie care m-a iubit şi răsfăţat, răsfăţ pe care l-am avut mai târziu şi din partea publicului, noroc să întâlnesc oameni remarcabili la momentul potrivit, noroc ca de fiecare dată să merg mai departe, noroc să o am alături toată viaţa pe Anca, soţia mea care m-a susţinut mereu încă din facultate. Talentul fără muncă şi noroc nu ştiu ce cai ar fi luat.
Încă de la naştere am trăit într-un miracol... Mama a făcut totul ca de la 4-5 ani să urc pe scenă, mai întâi la Teatrul pentru copii timişorean, apoi pe scena mică a muzicii. La 5 ani am fost premiat pentru interpretarea romanţei «Cruce albă de mesteacăn» învăţată de la tata. A urmat şcoala, Universitatea Filologia. Miracolul scenei, al muzicii m-au dus definitiv pe scenă după 12 ani de profesorat.
Ca un alt Pygmalion al lui Shaw, am ajuns la concluzia că viaţa este un şir de nebunii inspirate şi de alegere a acelora care trebuie făcute. Nebunie sunt toate cântecele mele care au ajuns la sufletele oamenilor şi dacă pomenesc doar unul, «Frumoasă vecin
