Până în 1916, cotidianul condus de Constantin Mille a relatat, cu precizie de metronom, atât semnalele premergătoare ale marii conflagraţii cât şi operaţiunile armate din teatrele de luptă
La începutul secolului XX, într-o Europă cu nervii întinşi din cauza nenumăratelor interese geopolitice, economice şi strategice, asasinarea la Sarajevo a moştenitorului tronului Austro-Ungariei constituie detonatorul unui adevărat măcel mondial. Fără să bănuiască sinistrele urmări, sperând că va fi vorba de un conflict care ar putea dura cel mult câteva luni, ţările Europei şi, mai apoi, ale lumii încep să-şi declare reciproc război, într-un devastator efect de domino. Consecinţa: patru imperii spulberate, cu preţul a circa 10 milioane de morţi. Rămaşi o vreme sub prudenta „umbrelă” a neutralităţii, românii se văd nevoiţi să intre în acest carusel nebun, alături de Tripla Înţelegere. Miza: România Mare.
Cu toate că atentatul de la Sarajevo a fost evenimentul-detonator al Primului Război Mondial, cauzele izbucnirii conflagraţiei sunt, pe fond, mult mai complexe şi mai profunde. Ele pot identificate cu decenii în urmă, în sistemul de alianţe şi reechilbrări, în recrudescenţa naţionalismului pătimaş, în sincopele dialogului diplomatic, cauzate de precaritatea mijloacelor de comunicare, sau în cursa înarmărilor care au urmat după înfrângerea Franţei şi a instituirii, în 1871, a Imperiului Federal German (Al II-lea Reich), condus de Otto von Bismark.
Atentatul care a schimbat faţa lumii
„Adeverul” de marţi, 17 iunie 1914, anunţă pe prima pagină ”Atentatul asupra arhiducedului Franz Ferdinand”, moştenitorul tronului austro-ungar, şi soţiei sale Sofia, „princesa de Hohenberg, fosta contesă de Chottek”. Patrioţii austrieci de şcoală veche vedeau în căsătoria morganatică a arhiducelui cu fosta contesă, o femeie extrem de ambiţioasă, un viitor pr
