„People of the Lie” este titlul unei cărţi peste care am dat întîmplător, scrisă de un psihiatru american, Morgan Scott Peck, şi tradusă la noi sub titlul „Psihologia minciunii”.

Cred că mai potrivit ar fi fost să se cheme „Psihologia răului”, căci mai ales despre rău, eventual cu majusculă, este vorba în această carte. Mai precis, despre răul produs de om. M. Scott Peck consideră că răul, prin definiţie opus vieţii, este o maladie psihică, atît la nivel individual, cît şi la nivel de grup, şi pledează pentru o cercetare a lui cu mijloacele ştiinţei, în speranţa stabilirii unor proceduri terapeutice care să elibereze oamenii de răul din ei. După ce prezintă cîteva cazuri patologice de indivizi răi, dar care nu ştiu că sunt răi, căci nu sunt conştienţi de boala lor, autorul ne propune un studiu de caz al răului de grup. Este vorba despre un episod tragic din timpul războiului din Vietnam, cînd o companie a armatei americane a ucis aproximativ 500 de oameni neînarmaţi - deopotrivă bărbaţi, femei şi copii - dintr-o aşezare rurală cunoscută sub numele de My Lai. Nu mi-am propus o analiză a teoriilor lui M. Scott-Peck, nu am căderea să o fac, şi nici nu voi insista asupra detaliilor cazului, fiindcă ele pot fi găsite uşor pe internet (de exemplu, aici). E suficient să precizez că pentru această eroare - sau, cum să-i spunem, prostie? - un singur individ, un oarecare locotenent William Laws Calley, a fost condamnat de Curtea Marţială la închisoare pe viaţă, condamnare pe care preşedintele de atunci al SUA, Richard Nixon, a comutat-o apoi în arest la domiciliu, timp de trei ani şi jumătate. Ceilalţi participanţi la măcel, ca şi superiorii lor, au fost achitaţi de instanţele americane, fiind găsiţi nevinovaţi.

Ipoteza de lucru a autorului este că răul - încerc să simplific cît se poate - este produs de narcisism, lene şi minciună. Narcisismul, un al nume al egois