Indiferent de domeniu, liderul este un model, o sursă de inspiraţie şi un reper, iar puterea lui de a-şi modela echipa este o sursă incredibilă de energie. Arta lui este aceea de a fi, de la înălţimea postamentului pe care îl situează experienţa şi pregătirea, la acelaşi nivel cu oamenii pe care îi conduce. Pentru că succesul este dat, de fapt, de sunetul pe care întreaga orchestră, în egală măsură, îl împărtăşeşte cu auditoriul sub coordonarea dirijorului.

Este la fel de adevărat că fiecare om din orchestră este un maestru în ceea ce face – doar cea mai bună orchestră adună cei mai buni instrumentişti, nu-i aşa? Şi totuşi, în ce este, în ce ar trebui să fie expert dirijorul? În vreunul dintre instrumentele din cadrul orchestrei? În niciunul, ci în dirijat/ coordonat în sine? Paradoxal, nu de puţine ori, cel ajuns în poziţia cea mai înaltă în companii, nu se dovedeşte a fi şi cel mai bun dirijor. Pentru că, la nivel de manager de echipă nu mai vorbim doar despre coordonare de procese, ci despre coordonarea de relaţii.

Or, în momentul în care specialistul în procese ajunge să administreze relaţii, mai ales dacă el este CEO şi echipa sa e formată din eşalonul întâi de manageri din companie, începe să se confrunte cu dificultăţi de tipul presiunii transmise de mediul de lucru (dincolo de vioara întâi şi de dirijor mai e publicul, iar în spate este toată orchestra, până la ultimul instrumentist) sau date de relaţiile de putere între membrii echipei. La nivel înalt, între cei mai buni, fiecare crede că e cel mai bun.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro