Tocmai am scapat de calvarul inmatricularii. Am cheltuit 612 euro, 15 ore si vreo 200.000 de neuroni. Asta pentru ca traiesc in Romania. Daca as fi trait in Germania, de pilda, cheltuiam circa 100 de euro, 10 minute si zero neuroni, pentru aceeasi procedura.
Cu aproximativ o luna in urma, mi-am vandut masina, fiindca am nevoie de bani. Am obtinut 2.000 de euro. Am constatat ca, totusi, fara masina e mult prea greu. Pe urma am vazut un anunt care mi-a atras atentia – o masinuta nemteasca, neinmatriculata, dar in conditie ok. Pret de strigare 850 de euro. Taxa de poluare foarte mica - 300 de euro. Mi-am facut socoteala ca pot negocia la 700 de euro pretul masinii si apoi, adaugand taxa de prima inmatriculare, tot raman cu 1.000 de euro.
Cata naivitate! Am cumparat, e drept, masina cu 700 de euro. Mai bine n-o faceam. Nu pentru ca masina are unele hibe (care masina, la pretul asta, nu le are?!). Ci pentru ceea ce a urmat.
Taxa de poluare este doar o parte a problemei cu care se confrunta romanul cu posibilitati limitate, care nu isi permite o masina noua. Statul roman a avut grija sa teasa un sistem sinistru de descurajare a achizitiilor de masini second-hand. Spre profitul producatorilor si importatorilor de masini, pe de o parte si spre al unora dintre functionarii care intervin pe lantul inmatricularii, pe de alta parte.
Dar sa developez filmul procesului de inmatriculare.
Primul pas este autentificarea masinii la Registrul Auto Roman (RAR)
Teoretic, suni la RAR sa te programezi; programarea se face pentru a doua zi sau pentru urmatoarea; te duci avand la tine actele masinii (contractul de vanzare-cumparare sau alt act de proprietate, certificatul de inmatriculare) si actul de identitate; se verifica autenticitatea seriilor inscrise pe masina si in certificatul de inmatriculare, se face o inspectie tehnica si estetica sumara,
